Cuvantul Domnului

"Cuvantul Tau este adevarul"

Blog Post New Entry

 

view:  full / summary

Michael W. Smith in Debrecen, Ungaria

Posted by Cosmin Frisan on September 20, 2010 at 4:11 PM Comments comments (1)

Daca inca nu v-ati cumparat bilet pentru concertele cu Michael W. Smith, Gramma va pune la dispozitie achizitia de bilete online.

Dupa concertul fantastic de anul trecut de la Budapesta, unde au participat peste 5000 de oameni, Michael W. Smith, cel mai cunoscut reprezentant al muzicii usoare crestine va vizita din nou Ungaria intr-un turneu, WONDER TOUR 2010, in care isi va prezenta noul album.

Concertul va fi sustinut in data de 11 noiembrie 2010 la Debrecen, in sala de concert Fonix, cea mai moderna sala din regiune.

In ultimii ani au mai cantat aici artisti cunoscuti, precum Lenny Kravitz, Bryan Adams si Gaither Family. Datorita pozitionarii favorabile, in afara de vizitatorii din Ungaria, asteptam oameni si din Romania, Slovacia si Ucraina.

Fonix Csarnok,

Kassai ut.28,

H-4028, Debrecen, Ungaria

Biletele la acest concert, comandate pe site, vor fi expediate incepand cu data de 20 Septembrie prin curierat.

Se pot comanda si bilete de grup, cu reducere.

Mai multe detalii si comenzi pe site-ul www.gramma.ro

Cuvantul Tau...

Posted by Singeorzan Dorin on August 14, 2010 at 4:13 AM Comments comments (1)

Cuvantul Tau aducator de pace

e mult mai mult decat o hrana

el intristarea-n bucurii preface

si-i ca balsamul aplicat pe rana

 

Cuvantul Tau e-aducator de viata

oricarui om din groapa deznadejdii

el e putere sfanta si povata

cand ne pandesc pe drum primejdii

 

Cuvantul Tau e sfanta mangaiere

in vremuri grele de-ncercare

si da imbold oricarui om sa sper

ca dupa lupta e-o rasplata mare

 

Cuvantul tau e dragostea cea multa

ce-ai dovedit prin jertfa de pe cruce

pe-acel ce crede ferm si te asculta

sper slava viitoare il conduce

 


Cuvantul Tau e sfanta calauza

pe cale vieti-asa primejdioasa

cu El in suflet orice zi confuza

devine-o cale simpla, luminoasa.


Cuvantul Tau e slava si putere

darama muntii si indoaie fierul

dar e si bland, aduce mangaiere

si-mi contureaza tot mai falnic cerul.

Poti fi si tu in locul meu

Posted by Cosmin Frisan on April 26, 2010 at 10:44 AM Comments comments (0)

Eu! un om care, nu ştia altceva decât distracţie, o distracţie ce consta în alcool, tutun, distrugeri...etc. Mă aflam în mijlocul unui grup de prieteni răufăcători,într'un anturaj distrugător.Ieşeam seara prin cluburi,discoteci ,frecventam fel şi fel de baruri împreună cu ei,consumând fel si fel de porcării,...mă aflam într'o stare dezastruasă.Nu mai ştiiam nici de mine,cu atât mai puţin de cei din jur.

Mă aflam într'o ceaţă ...foarte deasă!Nu îmi puteam da seama de cel fel de prieteni am cu adevărat lângă mine,erau nişte "prieteni" ,ce însemna distrugerea mea,finalul unei vieţi în lumină,dar eu...nu puteam vede această latură.dar totuşi mă mai întreb:

"Oare nu vedeam sau nu vroiam?! fiindu'mi teamă de ceea ce aş fi descoperit"

Îmi era teamă să nu ajung un om singur, al nimănui,să fiu ignorat fiind mai diferit de ceilalţi,ceea ce m'a determinat să ajung ca ei,sa fiu la fel ca ei.Luasem o decizie foarte importantă in faţa vieţii mele,dar totodată o decizie ce m'a condus spre un drum întunecat,unde iubirea...nici măcar apariţia nu şi'o făcea.Eram un om distrus!Nu mai aveam absolut nimic,în ciuda faptului că nici măcar asta nu îmi dădeam seama,sau...oare:"nu vroiam?"

Totul până într'o zi!

Am ieşit cu ei ,ca de obicei "să facem numai rău!",mi'am dat seama că eram pe cale să asist la distrugerea unei vieţi a unui înger,unui copil nevinovat ,doar pentru a ne simţi noi bine,m'am uitat în jur şi m'am întrebat:

"De ce?! De ce acel înger şi nu eu?! Eu cel care a facut numai rău!"

Şi nu ştiu de unde această forţă,dragii mei cititori,de a intervine în ceea ce mai târziu s'ar fi transformat într'o treagedie.A fost un moment unde, practic ochii mei s'au luminat,mi'au permis să văd de ce fel de persoane eram înconjurat.Mi'am văzut viaţa afişată pe un panou!Am văzut că în ciuda faptului că eram înconjurat de o mulţime de "prieteni",eu ...nu eram decât unom singuratic,pentru că,...chiar dacă în jurul meu se producea un adevărat haos,eu nu'i simţeam cu adevărat lângă mine,sau "oare nu puteam?"

Dragii mei, sincer...nu puteam,pentru că sufletului meu nu asta'i trebuia!Lui îi trebuia lumină,dragoste,căldură,nu vicii şi mai ştiu eu ce.Pentru că acel grup de "prieteni",acel anturaj,realmente însemna "IADUL",un adevărat infern! Condamnarea sufletului la suferinţă!

Dar în ciuda a toate cele făcute de mine am văzut pe panoul vieţii mele o lumină! O lumină atât de strălucitoare si atât de frumoasa!... era Domnul meu,Cel ce şi'a făcut griji pentru mine pe tot drumul parcurs ,un drum negru şi însetat de ură.Cel ce a sperat până la capăt la întoarcerea mea ,Cel ce s'a rugat pentru mine mereu sperând să mi se lumineze şi mie ochii.Sau mai bine zis:"să'mi deschis ochii!"

Oameni buni! ceea ce eu am făcut...nu o putea face decat un om orb,cu sufletul rătăcit! Am fost îngrozit când am văzut cât rău a putut să facă orbirea mea.

Dragii mei,"Deschideţi ochii!"

Vai şi amar de cel ce'i ţine închişi şi vă spun asta din propia mea experienţă.Ahh...am simţit'o pe pielea mea şi nu o doresc nimănui, am simţit iadul pe pielea mea!

Vai...dragilor...

Când am văzut şi cu câtă iubire sunt privit şi...cu câtă răbdare am fost aşteptat să mă întorc la turma Sa!...

Eu! Un nimic! Un om al nimicului!Un om care a pierdut absolut totul din momentul deciziei ce o luasem alături de acel grup de "prieteni! , m'am întrebat:"Doamne ,cum poţi Tu să fii interesat de mine?!"

...eu care nu's decât un nimic,un „om” păcătos! Care, dacă am făcut ceva cu viaţa mea...a fost să şterg pe jos cu ea,dacă am făcut ceva în această viaţă dăruită de Tine...a fost să fac rău celor din jur...şi totodată şi mie.

Şi m'am întrebat iar:"Dumnezeule! cum poţi ierta un păcătos aşa de mare ca mine?! Un păcătos care nu îndrăzneşte nici măcar să ridice capul din pământ,îngrozit de păcatele săvârşite!"

Dar...El...m'a atins,m'a mângâiat,mi'a dăruit acel sprijin, când mă gândeam că nu'l voi mai avea vreodată după cele făcute...şi un glas uşor şi cald mi'a adiat uşor pe la urechi şoptindu'mi că:"Iisus a murit şi pentru tine!Şi ia în dar jerta Fiului Meu!”

Acel "text" ca să'i zic aşa ,iubiţi cititori, a însemnat o altă viaţă pentru mine , mi'a oferit şansa de care eu aveam nevoie pentru a fi alături de El,o viaţă ce am pus'o în mâinele sale.O viaţă în lumină!

Dragii mei, ce sentiment minunat ai atunci când sufletul îţi este luminat şi umplut cu iubirea Sa! Eu un nimic! Un om care nici măcar nu ştia ce înseamna cu adevărat cuvântul "iubire".Ahh...Doamne, cu câtă iubire îs simt acum!

Să ştiţi ,dragilor, niciodată nu e prea târziu să te întorci la cuvântul Său! dar...ţineţi minte!

"Niciodată pe această lume!"...Să ştiţi fraţilor...că:" moartea e ca o vulpe,e şireată, e o hoaţă!"Ea răpeşte multe suflete...pentru că mulţi au zis:"- Las'că am eu timp!"...Eiiiiiiiiii....zici că ai?! când îţi dai seama foarte bine că niciodată nu eşti sigur de locul unde vei ajunge a doua zi!

Luaţi aminte, iubiţi cititori şi ascultaţi sfatul:

"Căiţivă! Întoarceţi' vă la cuvântul Său!"Doar aşa veţi avea viaţă veşnică,pentru că Dumnezeu este totul!

Slavit fie Domnul!

AMIN!

 

by GEANINA

Viata de dupa moarte

Posted by Cosmin Frisan on April 25, 2010 at 1:50 AM Comments comments (0)

"Se spune ca odata, un tanar crestin, pe nume Mathew, a fost invitat la o petrecere. Nestiind ce sa faca, a acceptat, cu toate ca pentru a merge la acea petrecere, a trebuit sa renunte pentru o zi la programul de la biserica. Si-a facut in minte planul perfect pentru  scapa de intrebarile parintilor, a mintit. Parintii lui au acceptat intr-un final ca fiul lor, Mathew sa mearga la un prieten care, spunea el, e in spital foarte bolnav. A plecat de acasa, fara sa-si ia ramas bun de la parintii lui, fiind poate ultima oara cand ii va vedea."

In continuare vei citi o povestire a unui tanar crestin pentru care a contat mai mult petrecerea decat Biserica....prietenii decat lacrimile parintiilor...moartea decat viata...

     Pe cand se pregateau de Biserica, parintii lui Mathew, aud o bataie in usa...era fiul lor, cu lacrimi in ochi, spunandu-le ca nu va merge in acea seara la biserica pentru ca un prieten foarte bun al sau, pe nume Paul, e in spital foarte grav bolnav.

Dupa o indelunga negociere, parintii au fost de acord ca Mathew sa mearga la spital pentru a-l vizita pe Paul, nestiind ca au fost mintiti de catre fiul lor pentru ca acesta sa poata sa ajunga la o petrecere unde se consuma alcool si droguri, renuntand la programul de Biserica.

     Imediat dupa ce a iesit din casa, Mathew, a dat rapid un telefon, era un plan bine pus la punct, pentru ca la celalalt capat al firului era chiar Paul, planuiau unde sa se intalneasca pentru a merge impreuna la petrecere. Dupa cateva minute, a ajuns la locul stabilit.

     Au intrat foarte repede in atmosfera petrecerii, nu a durat prea mult si au ajuns si platourile cu mancare si bautura. Paul s-a repezit la masa unde era bautura, a baut cateva pahare si a incercat sa il convinga si pe Mathew, care pentru moment a refuzat politicos, dandu-si seama ca locul lui nu e acolo. Vrand sa se intoarca acasa, a spus prietenului sau ca trebuie sa plece, pentru ca nu se simte bine, ii e rau, nu vroia sa stie adevaratul motiv pentru care trebuie sa plece. Dar nu a reusit sa evadeze.

     La o masa alaturata, stateau trei tineri, care erau cu paharul intr-o mana, iar cu seringa in cealalta mana. I-a urmarit dezgustat de cat pacat poate fi in lume. In spatele lui vine si Paul, ametit de alcoolul ce-l bause si ii spune sa mearga cu el afara. Au iesit afara si mirat de ce vazuse ca se intamplase cu Paul, Mathew il ia de mana si il urca fortat in masina, vrand sa il duca acasa. Remuscat de ce putea sa faca si nu a facut, Mathew a incercat sa stea de vorba cu Paul la modul cel mai serios, dar, nu a avut curajul, ii era teama ca il va respinge si in plus vor afla toti colegii lui de la liceu ca el ESTE UN FIU AL LUI DUMNEZEU. Asa ca a renuntat.

     Pe drum, pe cand mai aveau cativa kilometri de mers pana la casa lui Paul, Mathew, a pierdut controlul masinii si s-au ibit puternic de un camion care venea din sens opus. Dintr-odata, TACERE...nu se mai auzea nimic...Mathew se gandea ca s-a terminat, a incercat sa strige dar...nimeni nu ii raspundea. A incercat sa se roage dar, parca imaginile din acel local unde fusese, imaginea parintiilor care il rugau sa mearga la biserica in acea seara, Paul, acei trei tineri, seringile, tigara...nu il lasau sa o faca. S-A TERMINAT! se gandea Mathew.

    - "Paul, unde esti, esti bine?"--- dar nimic.

La cativa metri de unde era Mathew intins pe jos, se aude o voce care spune cu un ton incet si plin de tristete: "Cati au fost in masina?!?"  "Doi" se aude alta voce, "...din care a supravietuit doar unul..."

     Mathew si-a dat seama ca Paul murise, si a inceput sa planga si sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca el a supravietuit, dar parca vrand sa ii ceara socoteala pentru ca l-a luat pe prietenul lui cel mai bun.

     La putin timp se aud sirenele ambulantelor care goneau pe soseaua umeda incercand sa ajunga la Mathew inainte de a fi prea tarziu, sansele lui de supravietuire nefiind inca sigure...cand inca medicii il urcau pe targa pentru a fi transportat la un spital din apropiere, Mathewu a intrebat pe medici daca Paul, prietenul lui, mai traieste. Medici nu au vrut sa ii raspunda.

     Ajunsi la spital, Mathew a adormit si a avut un vis ciudat...a visat ca statea de vorba cu Paul.

"- Buna Mathew, ce mai faci?

- Paul, esti tu?!?...dar cum, medicii au spus ca...

- ...am murit, nu-i asa?

- ....

- da, asa e am murit, dar mai am putin timp in care pot sa vorbesc cu tine, vreau sa iti spun ce nu am reusit sa iti spun niciodata.

- Adica?

- Asculta...

 "Sunt jos, intr-o celula foarte intunecoasa, nu vad nimic in jurul meu decat o raza de lumina rosie...nu stiu ce e dincolo de acesti pereti, stiu doar ca e ceva groaznic pentru ca aud doar plansete si vaiete, nu cred ca e ceva frumos dincolo, nu e ceva care seamana cu petrecerea la care am fost...nu seamana deloc cu zgomotul din acel loc, nu stiu ce sa cred dar sunt sigur ca va urma sa aflu. Sunt cativa oameni care ma urmaresc si ma privesc cu niste ochi foarte infricosatori si reci...Mi-e frica, Mathew! ... mi-e foarte frica.  

     Cand eram copil, tatal meu mi-a spus sa nu imi fie frica de durere, dar ce e aici, nu cred ca e doar o durere, e mai mult decat o durere.

     Vad niste umbre care sunt foarte mari, sunt foarte multe...intr-o camera alaturata, este un loc in care trupurile celor ca si mine sunt arse intr-un foc vesnic. Cred ca sunt in ...IAD...

     Sti ce cred eu?!? ne-am inteles foarte bine, am fost ca niste frati...dar tu nu te-ai comportat ca atare. Ma vedeai ca sunt pierdut in lumea aceasta, stiai ca daca nu ma intorc pe calea cea dreapta voi ajunge aici, si totusi nu mi-ai spus nimic...nu mi-ai spus ca este un loc mai bun decat toate cluburile, petrecerile la un loc...acel loc era BISERICA...dar nu m-ai invitat niciodata...DE CE?!?

- Imi era teama ca vei rade de mine...

- HA! HA! crezi ca mi-ar fi ars de ras? acum crede-ma ca mi-as fi dorit enorm de mult sa fiu inainte cu doua zile, as renunta la tot ce am planuit doar ca sa merg la biserica...nu cu tine ci cu parintii tai, pentru ca ei m-au invitat, dar tu nu...

- Cum? parintii mei stiau ca tu nu esti in spital? stiau ca ii mint si totusi nu mi-au spus nimic, m-au lasat sa merg la petrecere?

- Da.

- Dar de ce....nu inteleg?

- Pentru ca vroiau sa vezi cum Iti vorbeste Dumnezeu...cum ar arata viata ta fara Dumnezeu

- ...

- O, nuuu! cred ca urmeaza sa ma ia ... cred ca s-a terminat...Mathew, spune-le si altora ce ar fi trebuit sa imi spui mie, nu-i lasa sa ajunga aici pt ca VEI DA SOCOTEALA PT TOATE SUFLETELE CARE AJUNG AICI DATORITA FAPTULUI CA NU LE-AI SPUS DESPRE DUMNEZEU..." Roaga-te si pt sufletul tau pentru ca aici este o carte, sunt doua rubrici: una e - cei care vor veni aici.....iar alta e - cei probabili...din cate am vazut, cred ca tu esti pe lista CEI PROBABILI...daca nu te indrepti ma vei urma, si nu vreau sa treci prin ce trec eu acum

.....................................................................................

- Paul! Paul! ....

Si cu lacrimi in ochi, Mathew se trezeste din somnul pe care il avuse...dupa ce a intrat mama lui in salon, a intrebat-o "Stiai, nu-i asa...?", iar mama cu o privire trista i spuse ca DA. Mathew s-a intristat si a inceput sa se roage Lui dumnezeu pentru persoanele care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

THE END

GANDESTE-TE, ai vrea sa ai un asemenea vis in care cel mai bun prieten al tau, care a murit si a ajuns in IAD sa iti spuna ca e vina ta ca a ajuns acolo?

by Cosmin F.

Viata la 125 de ani

Posted by Frisan Beniamin on April 24, 2010 at 3:45 AM Comments comments (0)

Preluat din Cuvantul Adevarului

Revista Cultului Penticostal

Iulie-August 2003

Seria II

Anul XIV

Nr. 7-8

20 mai 1878 - 19 august 2008

Potrivit ziarului LIBERTATEA, indianul Habib Miyan (foto) ar putea intra in cartea recordurilor drept cel mai batran om din lume, mai ales ca poate dovedi cu acte varsta pe care o are: 125 de ani. El si-a pierdut vederea acum 50 de ani, dar inca aude bine si se poate chiar deplasa in jurul casei.

"Nu stiu cum am trait atat. Nu am tinut nici un regim, nu am nici o reteta secreta. Cei cinci copii si multi nepoti si stranepoti s-au nascut, au trait si au murit sub ochii mei" -- spune batranul.

Ce s-ar intampla daca...

Posted by Cosmin Frisan on April 23, 2010 at 3:47 PM Comments comments (0)

Ce s-ar intampla daca…

…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?

…Dumnezeu s-ar hotari sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?

…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?

…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?

…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?

…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?

…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?

…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?

…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?

…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?

…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?

Pretuieste fiecare moment

Posted by Cosmin Frisan on April 23, 2010 at 3:41 PM Comments comments (0)

Daca vrei sa afli cat valoreaza:

...un an, intreababa un student care a repetat un an de studiu.

 ...o luna, intreaba o mama care a nascut un copil cu o luna mai devreme.

...o saptamana, intreaba un editor al unui ziar saptamanal.

...o zi, intreaba un pacient care asteapta sa fie externat a doua zi.

...o ora, intreaba doi indragostiti care asteapta sa se intalneasca.

...un minut, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut trenul.

...o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.

...o sutime, intreaba un atlet care a ratat medalia de aur.

Pretuieste fiecare moment pe care ti-l da Dumnezeu!

Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

IERI este istorie, MAINE este un mister.

AZI este un dar de la Dumnezeu!

I-a daruit o Biblie celui care i-a ucis sotia

Posted by Cosmin Frisan on April 17, 2010 at 4:35 AM Comments comments (0)

Un bărbat a șocat o întreagă curte judecătorească din Manhattan (New York, SUA), atunci când a oferit o Biblie celui care i-a ucis soția, încurajându-l să își salveze sufletul, scrie New York Post.

„Dumnezeu va fi cu tine”, i-a spus Noel Pumarejo, plângând, celui care a înjunghiat-o pe soția lui, provocându-i moartea. „Citește Biblia asta și întoarce-te la Dumnezeu ca să-ți salvezi sufletul.” Gestul lui Pumarejo a impresionat-o până la lacrimi chiar și pe judecătoare. Emoția însă nu și-a avut locul în decizia de a-l condamna pe acuzatul David Andrango la 25 de ani de închisoare.

Andrango, în vârstă de 32 de ani era curier la magazinul de bijuterii la care Sandra Pumarejo (52 ani) lucra pe postul de contabilă. Magazinul îl concediase pe Andrango după ce acesta a sustras bijuterii în valoare de 10 000 dolari, însă Pumarejo i-a promis că nu îl va denunța la Poliție dacă va înapoia ce a furat. Sandra Pumarejo întocmise chiar și un plan de restituire, pe care Andrango urma să îl folosească pentru a returna banii. La câteva zile după ce au stabilit împreună acest plan, Andrago a ucis-o pe Pumarejo.

„Știu că nimic nu o va mai aduce înapoi,” a spus Andrango în pledoaria sa. „Nici nu vă pot privi în ochi – îmi este rușine,” a adăugat el. „Vă mulțumesc pentru Biblie. O voi ține cu mine tot timpul. Voi citi întotdeauna din ea.”

După proces, Noel Pumarenjo a declarat că nu îi pasă de sentința dată în dreptul lui Andrango. „Îmi pasă doar de sufletul lui.”

Talharul

Posted by Cosmin Frisan on April 11, 2010 at 4:55 AM Comments comments (0)

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,

parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus

înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,

până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,

dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,

în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

----------------------------------------------------------

Şi te-nalţi apoi cu gândul în Eden. Şi vezi în zare

o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.

Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată

heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,

înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.

Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.

Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,

un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.

Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,

iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,

vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol

zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

----------------------------------------------------------

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...

Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,

Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,

Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,

—Iosua îi stă la deapta, iar la stânga e Caleb—;

Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,

Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;

David, fericit să uite de păcatele-i iertate,

Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,

toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,

de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios

umple cerul de lumină şi de Har victorios?

E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini

cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.

E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,

cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.

Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar

cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?

Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:

„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“

„Cine-i Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,

care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

----------------------------------------------------------

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,

printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.

Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.

Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.

-Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.

-Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.

-Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,

sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat

să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.

De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.

Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.

Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,

mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.

Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.

La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.

N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.

O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...

-Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.

Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,

într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.

Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:

-Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,

osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,

ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,

un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!

Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,

Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.

El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!

Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:

Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...

-O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.

Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi străine?

-Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...

Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.

-Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.

Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...

E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?

Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.

Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.

Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.

-Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...

şi-şi frânse vorba-n dinţi...

-Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?

Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,

lângă tron ducându-l, zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“

Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,

nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!

Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.

Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!

Marturie personala Adi Gliga

Posted by Cosmin Frisan on April 10, 2010 at 4:12 PM Comments comments (2)

Abandonul si casa de copii prescolari din Baia Mare.

 

M-am nascut pe Valea Borcutului, un cartier la marginea orasului Baia Mare si-mi aduc aminte foarte vag de momentele primilor mei ani de viata . Imi amintesc familia noastra se lupta cu saracia si adeseori mama ma trimitea la vecini sa mai cer de mancare.

Pe cand implinisem cinci ani, parintii m-au abandonat lasandu-ma in grija unei case de copii pentru prescolari .Motivul acestui gest extrem cred ca a fost dificultatea pe care o intampinau in a se intretine pe ei insusi si bineinteles pe mine, si acum uitandu-ma in urma

fara sa-i judec , acest gest nu este justificat.

Aici in aceasta casa de copii, tin minte ca ma mai vizitau cei din familia mea, mai putin tata despre care nu stiu nimic.

Mama, impreuna cu unchi si cateva matusi au venit intr-o zi de paste sa ma viziteze. Atmosfera de acolo era interesanta...un miros intens de parfumuri amestecate, pentru ca educatoarea care i-a intampinat a fost parfumata cu o multime de spray-uri. Era acel obicei de Paste, stropitul .

Am primit un pachet de la cei dragi ce ma vizitau, pe care am fugit sa-l pun in dulapul meu si am venit inapoi sa mai petrec timp cu ei. Eram bucuros si profitam din plin de prezenta lor, bucurandu-ma ca orsice copil in acele zile de sarbatoare. Dupa ce au plecat, m-am dus inapoi la dulap sa ma bucur de pachetul primit de la parinti dar nu mai era. Am fost foarte dezamagit. Cineva l-a luat…

Am mai fost vizitat doar odata dupa acest eveniment dar atunci eram la programul de somn de dupa masa. Dupa ce m-am trezit, educatoarea mi-a spus ca m-a cautat mama dar ca nu a vrut sa ma trezeasca din cauza ca dormeam . Am inceput sa plang si sa regret faptul ca am dormit. Totusi, nu aveam de ales caci somnul era obligatoriu . Aceea a fost ultima vizita a mamei mele insa am putut constata asta prea tarziu ca sa mai pot repara ceva...

Intr-o zi, in sala unde era grupa mare de copii, imi amintesc ca am asistat la o discutie a oamenilor mari, in jurul unei cafele si una dintre educatoare spunea ca atunci cand voi creste, voi ajunge ceva mare. Nu am inteles mare lucru atunci, dar acea discutie inca imi mai suna si acum in urechi.

Am cantat pentru prima data solo, la casa de cultura din Baia Mare,intr-o sala cu oameni multi si se spunea ca atunci cand eram mic, aveam vocea ca de inger. Desi nu stim ce voce au ingerii, acum am inteles ce voiau sa zica prin acea remarca.

Intre educatoarele pe care care le stiam foarte bine era o persoana noua,o educatoare de la Sighetul Marmatiei si urma sa ne fie educatoare timp de patru ani, din clasa intai pana in calasa a patra. A venit si ziua cand impreuna cu alti copii de la orfelinat am fost urcati in masini ,in graba mare fara sa inteleg ce se intampla.

Ni s-a spus ca mergem la scoala. Nu intelegeam mare lucru. Dar cu masinile ne-au dus la autogara din Baia Mare si acolo am urcat intr-un autobus.

Eram in drum spre Sighetul Marmatiei.....

--------------------------------------------------------------------------------

ORFELINATUL DIN SIGHET

Dupa un drum ametitor, de la serpentinele Muntilor Gutinului, am ajuns in sfarsit la destinatie: Sighet. Fiind vorba de o schimbare, credeam ca va fi mai bine, nebanuid insa ce urma sa se intample.Anii care au urmat au fost un groaznic cosmar, care parca nu se mai termina.

Am ajuns in fata unei porti uriase. Era din fier si iti inspira o stare de teama amestecata cu nesiguranta, fiori reci furnicandu-ma parca pe moment. In poarta aceasta mare, s-a deschis una mai mica si educatoarea care ne insotea ne-a facut semn sa intram.

Tovarasa Mirela(asa o numeam, pe atunci inca eram in regimul communist) avea un chip placut, senin, si iti inspira incredere. O respectam foarte mult condsiderand-o de departe cea mai buna si frumoasa persoana din preajma noastra. …era alinarea noastra. In patimirile noastre din viata de la orfelinat, ea a insemnat un adevarat suport pentru noi. Iubea muzica …stia sa cante la chitara si acest lucru care o facea deosebita de toti ceilalti ce se ocupau de supravegherea si educarea noastra. Cand incepea sa cante, ne strangeam toti copii pe langa ea si greu ne dezlipeam de ea. Cu siguranta ca voi mai vorbi despre ea!

Revenind la momentul intrari pe acea poarta ciudata si a starii de teama ce ma domina, am ramas placut surprins atunci cand am facut primii pasi in orfelinat. Un grup de baieti ne asteptau si de indata ce am am intrat pe poarta au inceput sa aplaude… Am zambit placut impresionat dar defapt aplauzele erau pentru doamna Mirela, fiind apreciata de toti cei de acolo. Acel ropot de aplauze a creeat o atmosfera placuta de moment si mi-a redat increderea in ceea ce va fi sperand ca totul va fi bine. Si asa a fost…primele luni.

Toate bune si frumoase ca la inceput, dar a venit si momentul in care perdeaua era data la o parte si adevarul vietii de orfelinat a inceput sa ne loveasca.

Ma consideram un copil normal, dar pentru multi dintre copiii de acolo felul in care aratam, expresivitatea fetei, a creeat o stare de antipatie unii injurandu-ma, altii strigandu-mi tot felul de nume si porecle. Eram asa de urat, incat reactiiledin jur erau deseori violente. Astfel, am inceput sa am in mine o stare de teama si eram terorizat de idea aceasta, ca asa vor fii anii mei de viata…tot timpul ma asteptam ca cineva sa dea in mine..si starea aceea de teama indemna parca pe cei mai mari sa ma loveasca.Asa am dus-o primii patru ani aproximativ.

Unii parinti, veneau sa isi duca copii acasa pentru sfarsitul saptamanii. Si in mintea mea de copil, visam si eram sigur ca mama va veni sa ma ia si pe mine. Timp de doi ani, fugeam la poarta orfelinatului, sperand ca va veni sa ma ia si pe mine acasa, sperand astfel sa scap de ororile ce se intamplau pe sfarsit de saptamana. Am trait doi ani de zile cu aceasta speranta in suflet dar s-a dovedit doar un vis care nu s-a realizat.

La varsta de noua ani, am fost internat la infirmeria orfelinatului (salonul pentru bolnavi). beneficiind astfel de un moment de liniste.Intins pe pat, am inceput sa ma gandesc la ce se intampla in jurul meu. Pentru prima data, am inceput sa ma resemnez, acceptand gandul ca sunt abandonat si nimanui nu-i mai pasa de mine. Au iceput sa imi curga lacimile...plangeam amarnic si aveam o stare de disperare in suflet. Am realizat intr-un tarziu ca plangeam fara sa mai am lacrimi.

Gandul la ceea ce va fi cu mine in anii urmatori printre acesti copii, ma facea sa ma simt ca

intr-o jungla. Am inceput sa imi impun ca trebuie sa accept ca asta e soarta mea. Gandeam ca m-am nascut degeaba. Eram nedumerit si ma intrebam pentru ce m-a creat Dumnezeu?

Era totusi, o stare interesanta care ma facea sa mai sper.Stiam ca nu sunt singurul in aceasta situatie. Mi-au vazut ochii orori care mai de care mai diabolice… chipuri de copii desfigurate, zdrobite de la bataile la care eram supusi . Lucruri pe care nu le pot scrie...care multi din voi nu vi le imaginati. Ne puneau cate doi, fata in fata, si ne fortau sa ne batem pana unul din noi cadea zdrobit. Inca mai vad imagini pline de sange imprastiat in stanga si in dreapta. Nimeream de cele mai multe ori sa ma bat cu colegul meu de grupa si de clasa…Valentin il chema. Trebuia sa ne batem...nu stiam sa ma bat. Daca dadeam in el, cei mai mari , ma loveau de ce am dat in el. Daca nu dadeam, capatam de la el. M-am format cu o stare de frica, am rabdat atata umilinta si brutalitate, incat am ajuns foarte singuratic.Eram necomunicativ, eram ca o stana de piatra. Nu mai aveam lacrimi, nu mai aveam sperante, nu mai aveam nimic. Eram sluga celor din jurul meu, bataia lor de joc,pentru mine tot ce era legat de viata asta era confuz. Singura realitate era durerea, pe care oricat voiam nu puteam sa o alung. Seara asteptam sa adoarma toti. Si ma refugiam la baie intr-un loc unde puteam sa stau fara ca sa ma gaseasca cineva, desi era riscant. O usa care stiam ca era tot timpul deschisa, acoperea un spatiu gol in perete. Aici, in acest spatiu, ma ascundeam pana la miezul noptii cand stiam ca dorm toti. Asa evitam portia de bataie cu care era incepusem sa ma obisnuiesc inaninte de culcare. In dormitoare, erau intre zece si cateva zeci de copii, impreuna cu sefii de dormitor, care erau dintre cei mai mari. Noi eram amuzamentul lor. Ne luau in brate, si ne aruncau in sus, fara sa ne mai prinda. Cand ma gandesc acum, simt parca impactul dintre podea si dantura sau anumite zone ale fetei. Un sentiment mai mult decat groaznic. O durere care te face sa delirezi, o durere care iti amorteste simturile. Ceva, mai presus de mine, de puterea mea de intelegere, ma tinea constient. Nu imi explicam cum rezistam fara sa inebunesc, imi doream sa se termine. Eram fara vlaga. Mi-au pus mana pe perna, sa nu aiba unde merge si mi-au dat lovituri in palma cu sarma impletita, si se opreau cand vedeau ca sangele tasneste. Un sadism fara pricepere.

Imi aduc aminte de anumiti supraveghetori de noapte si educatori, care stateau, se uitau si se amuzau. Incerc sa inteleg ce era in inima lor. Stiau ce se intampla, dar nu interveneau. Unii erau mai tot timpul la discutiile lor in jurul cafelei. Daca se intampla sa spunem ce ni se intampla, sau cum ne schilodesc cei mai mari... si daca cineva lua masuri, represaliile asupra celor care au avut curaj sa spuna, erau din cele mai dure.Si atunci trebuia sa inventam accidente care mai de care mai stupide care pareau credibile la prima vedere., dar multi din supravegehtoti erau constienti ca nu era adevarat. Era o teroare imensa care provoca acea stare de frica in care chiar daca tanjeai sa spui cuiva nu indrazneai. Batjocura pe care o aveam de la cei mai mari din orfelinat la scoala,cand ma umileau de fata cu colegii mei si ne puneau sa ne batem, pe mine si pe Valentin, colegul meu de clasa, poreclele colegilor de grupa, bataile care le luam de la unii din ei pentru ca nu le placea fata mea, dispretul unora dintre colegi pentru ca eram de la orfelinat si altele, se adauga la toata povestirea de mai sus…astea au fost motive suiciente sa ma intorc impotriva lui Dumnezeu. Sa nu imi doresc un astfel de Dumnezeu.

Ironia ironiilor, a fost ca intre timp, am auzit despre Isus. Era parintele Ieremia un om exceptional, bland, intelegator, dornic sa ajute. Venea la orfelinat si ne invata sa ne rugam. El ne rupea putin de la realitatea in care eram, punandu-ne sa citim in niste carti cu rugaciuni. Acum, ironia era ca ne invata rugaciunile astea, si noi le spuneam in fata unui tablou, care era de fapt o icoana. Oricat ma rugam sa inceteze ororile, parca ele veneau mai des. Si atunci mi-am zis eu:ce fel de Dumnezeu este acesta, care nu asculta?

Am auzit despre El ca ne-a creat..desi la scoala am invata ca suntem ceva soi de maimuta. Imaginati-va ca stiam ca exista Dumnezeu, dar nu aveam nevoie de El. M-am impietrit, pentru ca nu aveam nevoie de un Dumnezeu care ingaduia atata suferinta si parca nu se mai oprea. El, Dumnezeu…ma urmarea, si eu simteam asta uneori. Dar veninul care s-a adunat in mine, nega toata interventia Lui. Apoi mai eram si copil…si nu prea intelegeam mare lucru despre chestiuni spirituale.

Aveam toate motivele sa nu il iubesc pe Dumnezeu la cata amaraciune a lasat in viata mea, cui ii trebuie un astfel de Dumnezeu? Nu am avut un motiv sa fac ceva pentru El, pentru ca aparent, El nu facea nimic pentru mine, decat sa ma distruga prin suferinta.

Totusi realitatea este ca El stia tot despre mine, dar mi-au trebuit aproape cincisprezece ani sa inteleg asta. Ma asculta si atunci cand ma rugam dar eu nu stiam ca deja a facut ceva pentru mine, pana am inteles sensul jertfei pe care a facut-o pe cruce, fiind rastignit pentru a ma salva pe mine de iad, care e la el de real cum au fost suferintele mele…doar ca suferintele din iad vor dura vesnic. Acum inteleg de ce s-au petrecut toate astea, dar vom vorbi mai tarziu despre asta.

Asa mi-am petrecut copilaria. Au fost si momente placute, dar asa de putine incat nu se observa. Un moment placut era cand mergeam la masa, si nu ne luau cei mai mari mancarea, sau cand erau sarbatori, cum ar fi Nasterea Domnului, cand primeam daruri, Mai era pastele, cand mancam oua rosii, plimbarile de la gradina Morii(un parc din Sighet), momente cand aveam ocazia sa iesim din orfelinat cu doamna Mirela, momentele cand ea ne canta si ne citea subtitrarea de pe povestile pe diafilm.

As fi schimbat oricand soarta mea cu a unui copil care a avut parinti.si as fi dat orice sa am parinti. Mi-aduc aminte ca ma ingramadeam la poarta orfelinatului la sfarsitul saptamanii si strigam la parintii care veneau dupa copii, sa ma ia si pe mine numai sa scap din orfelinat.. Acum inteleg de ce a trebuit sa trec prin toate astea suferinti

Cert este faptul ca va fi o zi, cand cei care nu si-au respectat parintii, vor regreta. Chiar daca unii din parinti sunt mai dificili, bucurati-va de ei. Pretuiti ceea ce ati primit. Azi, undeva in lumea aceasta, sunt copii care si-ar dori sa aibe mama si tata. Nu au ei aceasta bucurie dar voi, o aveti…bucurati-va de acest dar minunat a lui Dumnezeu.

La un moment dat, in decembrie 1989, a venit revolutia. Eram in clasa a patra. Revolutia din ’89, a adus cu ea si o schimbare…in bine. Au durat vre-o doi ani aproximativ pana sa se simta aceasta schimbare. Am crescut, am devenit unul din baietii cei mari,

( Cei care treceau peste optsprezece ani, trebuiau sa paraseasca orfelinatul ceea ce era bine pentru cei mai mici. Am sa va povestesc ce a urmat dupa ce am plecat din orfelinat. )

 

Adolescenta in Baia Mare

 

In acea perioada, am dorit mult sa imi depun dosarul la liceul de muzica din Baia Mare. Nu am fost incurajat. Mi se spunea ca nu o sa fac fata si tot felul de idei descurajatoare. Oarecum, am pus mana pe dosar, si urma sa il depun personal cand ajungeam la Baia Mare. Din nefericire pentu mine, atunci, unul din colegii mei, cu care faceam concurenta cand venea vorba de cine e primul din clasa, fiind gelos, mi-a luat dosarul pe ascuns si l-a dat asistentului social. Acesta l-a depus la o scoala profesionala la profilul tamplar universal. Asa se face ca am avut parte de trei ani in care faceam ce nu imi place.

 

Pentru mine, acesti trei ani, au fost ani grei. Aveam un rand de haine si o pereche de tenisi rupti, din care imi ieseau degetele de la picior. De la internatul unde stateam, era drum lung pana la scoala. Era un chin pentru mine in acele ziel de toamna, sa parcurg acest drum prin ploi marunte si reci. Imi curgea nasul, si eram ud leoarca la picioare. Mergeam si stateam in clasa fara incalzire cate opt ore. Cand mergeam la internat, aveam frigul pana in maduva oaselor. Aici, la internat, eram privit ca un ciudat. La fel si la scoala. Colegii mei erau prieteni unii cu altii...dar eu eram mai retras...de altfel, nu avea nimeni motive sa se apropie de mine. Din cand in cand mai schimbam si eu cate o vorba cuiva...dar aveam destule motive sa ma simt jenant fata de cei din jur.

In internat, trebuia sa fii smecher. Sa fii tare. Trebuia sa ai ceva special ca sa poti fi la un nivel cu cei mai multi. Neavand nimic deosebit, am fost pentru unii chiar o sluga. Le spalam hainele, sau mergeam pentru ei sa rezolv anumite probleme. Eram un fricos. Singura mea placere, era cand mergeam prin oras si ma uitam in vitrina magazinelor, la multimea de lucruri expuse. Eram singur si ma gandeam cum ar fi daca as avea din lucrurile expuse in vitrina. Imi faceam tot felul de planuri...daca as avea aia, ar fi asa si asa. Dar erau doar ganduri. Uneori eram tentat sa fur doar pentru a avea. Erau mari lupte in interiorul meu. In disperarea care ma apasa, vorbeam cu Dumnezeu, sperand ca va face sa fie mai bine, mai usor. Dar totul era tacere. Imi aduc aminte ca era un mod in care eram linistit. Tamplarul internatului era si cantaret. Avea chitara si uneori i-o mai ceream. Cand voiam sa ma linistesc sau sa ma simt implinit, mergeam si cantam ore in sir la chitara. Imi imaginam ca sunt in sali mari de concerte si cant. Era unicul mod in care eram desfatat(implinit).

Da...cantam. Am invatat in orfelinat cand aveam cheile de la sala festiva, unde erau multe instrumente. Mergeam si stateam mult in acea sala....si asa am invatat sa cant la chitara, si putin la vioara.

La internat, am avut ocazia la un moment dat, sa cunosc o doamna. Era speciala. Era femeie de servici. Fata ei era neobisnuit de senina pentru mine. Pe fata ei se citea o blandete...profunda blandete. In prezenta acestei doamne eram linistit. Am aflat la un moment dat ca este baptista. Nu ma interesa asta. Ne-am imprietenit. Cateodata ma ducea la ea acasa. Avea o chitara pe care am cantat mult. Uneori mi-o imprumuta si la internat. Am numai amintiri frumoase cu aceasta damna si familia ei. Ea mi-a aniversat prima zi de nastere. Ea m-a facut sa fiu mai increzator. Ma baga in seama si vorbeam cu ea diverse chestii. Dupa doi ani, m-am mutat la un alt internat, din Baia Mare. Internatul liceului Mihai Eminescu. Era chiar in centru orasului, mai aproape de scoala.Aici am dus-o mai bine. Am intrat prima trupa si mi-am facut primii prieteni. „PROOROCK” se numea trupa si era un gen de muzica greu. Hard Rock. Texte vulgare, si influente satanice. Nu eram eu asa, dar am intrat in rand cu ceilalti pentru a fi de ai lor. Am acceptat sa imi calc multe din principii doar pentru ca mi-am facut prieteni. Nu voiam sa ii dezamagesc. Asa ca am facut tot ce faceau si ei.

Mi-am dat seama dupa aceea ca aceasta tragedie se intampla cu cei mai multi adolescenti. De dragul de a fi intr-un anturaj, din dorintea de a fi ca unii sau ca altii, cei mai multi adolescenti isi calca toate principiile pe care l-eau avut de la parinti. Bunul simt dispare, rusinea dispare, caracterul devine dur, si dintr-un copil cu principii, devine un smecher, un arogant care defapt nu cauta decat atentie. Aici pierd cei mai multi tineri. Cand incearca sa fie ca alte persoane, care defapt la randul lor ,au facut aceeasi greseala. Cautau atentie. Astfel, au devenit oameni cu criza de identitate.

Nu incerca sa fii ceea ce nu esti...pentru ca te vei scufunda si nu se stie daca se va gasi vre-o mana care sa te ridice. Fii tu insuti. Tine-ti principiile morale si nu incerca sa fii ca alti oameni care la radul lor sunt la fel de vulnerabili ca si tine.

Mai tarziu, trupa s-a desfintat.. Unii din colegi, au plecat in Cluj la facultate.

Intre timp, am terminat profesionala si am intrat la zi la liceul nr.2 pana cand dintr-o prostie, m-am imbolnavit si am ramas aproape un semestru intreg in pat. Am pierdut mult si din cauza asta am fost exmatriculat. Pe cand am ajuns cu dovada la scoala eram deja exmatriculat. De aici a inceput greul.

 

Viata de strada si cautarea parintilor

 

Am ajuns sa dorm in scari de bloc, ma milogeam de prieteni, si am dus-o tot mai greu. Am inceput sa gust din ceea ce inseamna foamete, mancam de pe jos, din cosuri de gunoi, furam din magazine si am trait cum am putut. Era toamna spre iarna cand am ajuns pe strazile din Reghin. Era un frig insuportabil. Nu aveam haine groase. Dormeam pe bancile din parc. Uneori pentru ca aveam acces la casa de cultura, dormeam pe hol. Ma inveleam cu un covor pe care il impatruram in doua. Eram slab de tot. Imparteam un sfert de paine in trei, sa imi ajunga dimineata, la pranz si seara.O aveam de la un magazin de la o doamna caruia i se facuse mila de mine. Mi-am facut niste prieteni care imi dadeau de baut gratis. Erau singurii mei prieteni...cel putin asa ii vedeam eu. Era cantareti intr-un local. Uneori ma puneau sa cant o piesa de a lui Stefan Hrusca, „enigmatici si cuminti” . Oamenii dadeau bani penru piesa asta, si imi mai dadeau si mie sa am sa imi permit un sfert de paine. Am ajuns sa imi plang de mila. Eram deja bolnav de la friguri. Nu mai stiam ce sa fac. Tata lumea asta parca era un lagar de concentrare. Nu imi gaseam locul in ea. Oamenii ma evitau din cauza felului in care eram. Eram dispretuit. Ma saturasem de friguri. Era un gand crud cand ma gandeam ca vine din nou seara si eu nu am unde sa dorm. Eram disperat.

Intr-o zi, m-am pus pe o banca din parc. Era mai caldut ca seara. Ma gandeam la ce viata duc. Ma gandeam ce se va intampla cu mine. Am citit la un moment dat dintr-o revista, in care scria despre Dumnezeu. Ca un om care nu mai are incotro s-o apuce, am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu. L-am implorat cu ochii plin de lacrimi, sa faca ceva. Plangeam in hohote din cauza disperarii. Simteam ca sunt la limita. I-am promis atunci ca daca ma scoate din situatia aia voi fi mai bun. Voi face tot ce imi cere....si am promis multe.

 

Spre uimirea mea, in cateva zile, printr-o persoana, Dumnezeu mi-a aratat ca m-a ascultat. Am primit o suma de bani pe care i-am cerut unui preot, sa pot sa merg sa imi caut parintii.

Am luat un tren si am mers sa vad cine e mama mea. Stiam de pe la vre-o zece ani ca ei ar fi undeva in Arad, in comuna Horea. Ajuns la Arad, in autogara, am intrebat incotro este comuna Horea. Am aflat ca e prima comuna cum iesi din Arad. Am urcat intr-un autobus si acum aveam o multime de anduri.

Ma intrebam daca mai locuieste acolo, sau ce va zice daca ma va vedea, daca mai traieste. Nu aveam nici un sentiment fata de mama mea. Despre tata, stiam ca este doar o linie in buletinul meu. Adica nu stiam daca traieste sau nu. Cert este ca fata de parinti bnu aveam decat intrebari. Am inceput sa ii caut doar ca sa aflu despe mine mai multe, sau sa aflu niste explicatii de la ei.

Am ajuns in com.Horia si am inceput sa intreb de o anumita familie Gliga. Dupa o vreme, cineva mi-a explicat unde sta....si ca nu o mai cheama gliga ci Tomoioaga. S-a recasatorit. Am ajuns la ultima casa de pe ulita. Am batut in poarta si a iesit o doamna. Mi-am dat seama ca era mama pentru ca avea trasaturile fetei ca ale mele. Cand m-a vazut, m-a intrebat:

 

- Vasile, tu esti?

- Da, i-am raspuns eu.

M-a invitat in casa. M-a intrebat daca mi-e foame. Nu era nici o expresie de bucurie pe fata ei. Era tacuta. Se vedea ca se simte vinovata. Nu avea curaj sa imi zica nimic. Imi punea intrebari mai mult balbaind-use.

Nu i-am povestit nimic. M-a intrebat de ceilalti frati. I-am zis ce stiam despre fiecare. Si intre timp au aparut doi copii. Erau marius si cristi. Aveau 7 si 8 ani. E erau ultimii mei frati. L-am cunoscut intre timp pe tatal lor, care venea de la servici din Arad. Vasile il chema. Lucra la spital. Imi parea foarte amabil. Era barbatul cu care s-a casatorit ultima data. Era tata lui cristi si marius. Ne-am imprietenit eu cu cristi si cu marius. Doua zile cat am stat in Horia, i-a bucurat pe amandoi. Amandoi doreau sa doarma cu mine. Doreau sa ma joc cu ei. Erau fratii mei. Am pus multe intrebari mamei. Nu a vrut sa imi zica nimic. Am intrebat cine e tatal meu. Nu a vrut sa imi zica. Mi-a ascuns multe. Eu fumam. Dar fata de ea ma ascundeam. Nu stiu de ce. Dar m-a vazut cristi si cu marius si i-au zis lui maica-mea. M-am suparat tare. Totusi...la un moment dat, s-a scapat si mi-a zis ca pot sa ii zic mama. Lucru pe care nu il facusem deloc. M-am intaratat si a doua zi am inceput sa imi fac bagajul. Nu puteam sa ii zic mama unei femei care pentru mine era un strain. Aveam douazeci de ani. Eram barbat. Si pentru mine, in acesti cincisprezece ani, nu a exsistat vreodata acest termen „ mama”. Pretentia aceasta de ai spune mama a fost cam exagerata. Am plecat inapoi spre Baia Mare.

Mi-am infiintat o trupa de muzica pop, pop-folk. (cam ce cant azi) Am cunoscut-o pe Mihaela Dunga, care era actrita la teatrul de papusi. Ea a devenit vocalista trupei si prin ea i-am cunoscut pe restul membrilor. Am facut treaba buna timp de aproximativ doi ani. Salile se umpleau la concertele noastre. Eram invitati la diferite actiuni. Am avut un impresar care ne rezolva concertele.

Stateam la vechiul internat al liceului Mihai Eminescu. Fundatia PROVITA care se ocupa cu tineri care au iesit din orfelinate, m-au primit si pe mine. La acest internat inchiriasera ei cateva camere pentru noi. Intre timp...am uitat ce am promis lui Dumnezeu pe banca din parc, in orasul Reghin.

 

Odata cu fundatia PROVITA, au aparut si primele sentimente pentru Dumnezeu. Dar despre acestea...mai incolo.

 

Va urma...

Romania, Zambeste!!!

Posted by Cosmin Frisan on March 13, 2010 at 9:01 AM Comments comments (1)

Multi dintre noi suntem prieteni foarte buni cu cineva doar pana la un anumit moment, pana in momentul in care acea persoana incearca sa ne spuna greul prin care trece. Din momentul acela incepem sa ne departam de el. Il lasam singur tocmai cand are nevoie de cineva alaturi. DE CE?!?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Avand in vedere ca in ultima vreme oriunde ne uitam intalnim tot mai multe persoane triste, majoritatea tineri, tineri care, dupa parerea mea nu au nici un motiv sa fie tristi. Ne-am hotarat sa facem o mica incercare. Nu stiu pt cati dintre noi e o idee buna sau rea dar...merita incercat. Ne-am hotarat ca in anul 2010 sa incercam sa facem cat mai multi oameni sa zambeasca. Oricine are nevoie de zambet. Nu promite nimeni ca vei si reusi, dar totusi sa incercam. Haideti ca anul acesta sa spunem cu totii ROMANIA, ZAMBESTE! cei care intra pe site sunt din diferite colturi ale tarii, nu suntem multi, dar PUTIN CU PUTIN SE FACE MULT. Gandeste-te ca si tu ai nevoie uneori de zambet, si tu esti trist, asta face parte din viata. Poate atunci cand ai avut nevoie de cineva care sa te incurajeze nu a fost nimeni care sa o faca, sau poate a fost dar nu persoana potrivita. Daca vrei sa nu se simta cineva ca si tine in acele momente, incearca sa incurajezi. Dumnezeu ne-a pus in suflet acest mic sentiment de INCURAJARE, nu exista om care sa fie doar fericit, in unele momente din viata avem si intristari pentru ca asa e viata. Incearca sa incurajezi pe cel care are mai multa nevoie de incurajare decat orice.

Dumnezeu sa ne ajute in aceasta mica lucrare.

AMIN!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

:DR:)O:)M:)A:)N:)I:)A :):) Z:)A:)M:)B:)E:)S:)T:)E:)!:D

Timpul

Posted by Cosmin Frisan on March 10, 2010 at 6:13 AM Comments comments (0)

De cate ori ti s-a intamplat sa iti doresti ca timpul sa "zboare" foarte repede? De foarte multe ori, nu-i asa? -Cel putin mie. Dar te-ai gandit vreodata ca odata cu trecerea timpului trece si viata ta? Timpuul trece foarte repede si oricat ai ncerca nu mai poti sa il readuci inapoi. Odata vei plange dupa aceste clipe si iti va fi dor de ele dar...nu uita, tu nu te-ai bucurat de fiecare moment de frumusete a lumii acesteia. Cand vei mai vrea sa fii din nou ca acum...nu vei mai putea. In viata sunt momente de fericire si de tristete. Noi trebuie sa trecem prin ele pentru ca asa vrea Dumnezeu. Nu te intrista cand esti singur si nimeni nu mai vrea sa  te ajute. Dumnezeu iti e alaturi chiar daca, uneori , poate toti cei din jur te batjocoresc si rad de tine sau problemele tale, nu uita ca Isus a fost mult mai batjocorit decat esti tu acum. Trecerea timpului nu rezolva probleme. 

 

Cele doua tipuri de criza

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:47 PM Comments comments (1)

De un timp, in lume se vorbeste tot mai mult despre "CRIZA". Multi oameni au ramas fara un loc de munca, unii concedii fara plata, altii someri, de fiecare data cand vorbeste cineva despre aceasta CRIZA, spune cate un cuvant, mai placut sau mai putin placut despre Dumnezeu. Unii spun ca daca Dumnezeu ne iubeste de ce a lasat atatia oameni fara un loc de munca? altii spun ca Dumnezeu nu exista. Daca stai putin sa te gandesti de ce au ramas atati oameni pe drumuri cred ca ai ajunge la aceeasi concluzie cu acei oameni. Am dreptate? cred ca da...dar iti spun un lucru, Dumnezeu ne iubeste, chiar daca uneori mai trecem prin incercari. Dumnezeu nu exista doar atunci cand avem noi nevoie de ceva, gandeste-te de cate ori ai multumit Lui dumnezeu pt fiecare zi, pentru mancare, pentru aerul care-l respiram, pt apa pe care o bem? Pt noi sunt lucruri marunte, dar gandeste-te la un lucru, daca nu le-am avea, daca Dumnezeu nu ni le-ar da pt ca nu ii multumim, cum ar fi viata, adica sa te intreb AR MAI FI VIATA? Acum as putea sa spun cateva cuvinte despre al doi-lea tip de criza...criza SPIRITUALA.

Multi dintre noi nu avem de-a face cu partea aceasta SPIRITUALA, uneori ne gandim ca nu are rost, sau alteori ne dam seama ca gresim cand nu stam de vorba cu Dumnezeu, dar suntem prea ocupati de ceea ce facem noi inainte. Criza Financiara este tot una cu Criza Spirituala, doar ca criza spirituala e mai importanta. Daca noi avem bani in lume, avem bogatii, masini, case cu 5-6 etaje, dar la sfarsit le pierdem pe toate, ar avea vre-un rost? "Caci ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca isi pierde sufletul"? Va amintiti de "Inmultirea Painilor" din biblie? Isus a inmultit acele doua paini care le avea acel copilas si pestii, nu crezi ca poate sa faca mult mai mult?

Ce putem spune despre DROGURI, ALCOOL si IMORALITATE

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:44 PM Comments comments (0)

Haideti sa privim lucrurile fata in fata. Acesti "monstrii" : Bautura, drogurile si imoralitatea ameninta si distrug tot ceea ce Dumnezeu a creeat nobil si bun. Ca tentaculele unei caracatite uriase, acesti "monstrii" ii apuca si ii trag la ei atat pe cei tineri cat si pe cei in varsta.

O epidemie de proportii uriase planeaza asupra societatii actuale. Multi oameni sunt influentati de prietenii lor, de reclamele din ziare si de la TV. Mintea este atacata in asa masura, incat are loc o confuzie totala si o dezamagire, ce duce la o decadere fizica si spirituala.

Putem oare invinui doar tanara generatie de acest lucru? NU. Multi parinti, prin viata lor imorala, au aprobat pacatele pe care azi tanara generatie si le permite. Parintii nu sunt constienti de faptul ca, prin lipsa de infranare a poftelor lor, ei de fapt isi osandesc copii sa devina betivi si drogati. Prin nepasarea lor, prin nesocotirea principiilor morale ale lui Dumnezeu, parintii insisi sunt pe calea distrugerii in viata aceasta si, in viata de apoi. Un strigat puternic ar trebui sa se ridice la cer. Cum ne putem salva pe noi insine si pe copiii nostri?

Casele noastre, scolile si institutiile de invatamant superior nu pot forma cetateni de calitate de care are nevoie tara, atata timp cat consumul de bauturi si droguri este tolerat si incurajat de nepasarea parintilor, a invatatorilor si a profesorilor. Prabusirea normelor morale in campusurile universitare este inspaimantatoare. Nu cu multi ani in urma, invatatorii si profesorii ar fi fost cu siguranta concediati daca le-ar fi permis elevilor asemenea standarde de comportament.

Consumul de bauturi alcooliceeste un mare corupator al normelor morale publice, distrugand personalitatea omului si risipind bani, contribuind la naruirea si despartirea familiilor, una din institutiile sfinte ale lui Dumnezeu, creata pentru binecuvantarea omenirii.

La amenintarea alcoolului se adauga consumul tot mai ridicat de droguri. Efectele negative ale acestora depasesc cu mult asa-zisele efecte pozitive. Consumul de droguri poate duce la imbolnavirea creierului si la deranjamente de gandire.. Consumatorii de droguri recunosc faptul ca este o calatorie a mortii, din punct de vedere mental, fizic si spiritual. Vatamarea iremediabila a creierului, omorul/crima si sinuciderea sunt deseori consecinte tragice ale acestor perversiuni/indulgente.

Din cauza pacatului din ei, oamenii sunt gata sa urmeze tendintele si patimile pe care Satana le creeaza. In starea in care se afla, trupul cauta impliniri fara limite. Imoralitatea sexuala nu stinge focul poftei, ci il atata si mai mult. Sexul nu este o solutie pt satisfacerea poftelor, cum nici bautura nu este un tratament impotriva alcolismului. Adevarul este ca trebuie sa ne schimbam atitudinea fata de poftele noastre. Atunci cand cauta mantuirea lui Dumnezeu, sufletul, parte din noi care e vesnica, doreste sa-I respecte legile.

Adulterul, desfranarea, homosexualitatea, contactele sexuale cu animale sunt interzise prin Cuvantul lui Dumnezeu. Imoralitatea aduce durere coplesitoare in inima, face ca persoana in cauza sa se simta mizerabil, vinovata si, in plus, duce la boli transmise pe cale sexuala (Leviticul 18:23; Galateni 5:19-21). Moralitatea insa, puritatea, aduc demnitate si onoare. Este o mare greseala sa credem ca cei cu principii morale sanatoase duc o viata mizerabila, pe cand cei cu o viata imorala duc o viata implinita.

In mijlocul acestui marasm al imoralitatii, al unei orbiri spirituale, ale pacatului, ale unei vieti nerusinate, fara teama de Dumnezeu, trebuie sa ne intoarcem LA SFANTA SCRIPTURA CA AUTORITATE VESNICA SI INDISCUTABILA CU PRIVIRE LA CE E BINE SI CE E RAU.

Dumnezeu l-a creeat pe om cu dorinta sexuala pura pentru perpetuarea rasei umane si pentru intarirea legaturii de casatorie intre sot si sotie. El permite implinirea acestei dorinte doar in cadrul unei adevarate casatorii. "Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca aspru pe curvari si pe preacurvari" (Evrei 13:4).

In Epistola catre Romani, apostolul Pavel vorbeste despre judecata lui Dumnezeu asupra homosexualilor. "Din pricina aceasta Dumnezeu ia lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una in care este impotriva firii; tot astfel barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruriscarboase si au primit in ei insisi plata cuvenitapentru ratacirea lor. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in constiinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite...Si, cu toate ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac (adica, ii accepta)..." (Romani 1:26-28. 32). Acesta a fost pacatul ingrozitor ce a adus judecata lui Dumnezeu asupra Sodomei si Gomorei (Genesa 19). Conform Scripturii, este imposibil sa pastram Duhul Sfant in inima noastra si sa traim o viata crestina daca practicam aceste pacate.

Tu, cel care citesti, ca sa fi cu adevarat fericit, impacat cu tine insuti si cu Dumnezeu, trebuie sa intri in legatura cu El. Te asteapta victoria! Trebuie sa recunosti, sa marturisesti ca esti un pacatos si trebuie sa crezi ca Isus a murit pe cruce purtand vina ta.

Daca iti deschizi inima Lui Dumnezeu si iti marturisesti pacatele, El te va ierta. "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire" (1Ioan 1:9).

Preda-ti de buna voie viata lui Isus, Mantuitorul tau, urmeaza-L in ascultare fata de Cuvantul Sau si fata de Duhul Sfant. Binecuvantarile unei vieti schimbate sunt ganduri curate care duc o schimbare minunata in actiunile si faptele tale. Hristos iti va da curaj sa faci fata problemelor vietii si putere sa invingi ispitele care iti apar in cale. Vino la Isus acum cat inca ii mai auzi chemarea! "Cautati-L pe Dumnezeu cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape (Isaia 55:6).

Penticostalismul pe Glob

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:40 PM Comments comments (0)

In Malawi, o tara din sud-estul Africii, in mijlocul unor persecutii sistematice din partea autoritatiilor, Dumnezeu continua sa-Si umple credinciosii cu Duhul Sfant si sa faca semne si minuni. Astfel, Daniel Banda, un baietel de sapte ani, avea o malformatie din nastere. Dupa post si rugaciune, insa, Dumnezeu l-a vindecat complet. O alta fetita de doi ani pe nume Esther Nyirenda, a fost vindecata intr-un mod miraculos de epilepsie. Pastorul penticostal Maurice Lizimba spunea: "Noi experimentam puterea Lui Dumnezeu in fiecare zi!".

 

In Mexic s-au deschis 71 de noi biserici penticostale numai in ultimele sase luni si Dumnezeu a intarit in mod supranatural lucrarea Lui din aceasta zona. Cu toate acestea, nevoia cea mai mare din aceasta tara ramane tot construirea de biserici. Inca sunt multe comunitati crestine care nu au un local propriu pentru serviciile religioase.

 

In Republica Dominicana, de-a lungul ultimelor sase luni, 3000 de membri s-au adaugat la bisericile penticostale. Foarte multi dintre acestia deja au fost umpluti de Duhul Sfant si continua sa Il vesteasca pe Domnul cu bucurie

 

In Africa de Sud 1500 de persoane L-au acceptat pe Dumnezeu ca Mantuitor personal in urma ultimelor campanii de evanghelizare organizate de catre miscarea penticostala din aceasta regiune.

In Tanzania peste 1000 de persoane si-au predat viata Domnului numai in ultimele sase luni. Majoritatea au primit botezul cu Duhul Sfant si, de asemenea, exista marturii ale interventiei lui Dumnezeu prin vindecarea multor boli.

 

In Indonezia miscarea penticostala a capatat o amploare considerabila in ultimii ani. In aceasta tara traiesc astazi aproximativ 2.000.000 de penticostali si numarul lor este in crestere. Soehandoko Wirhaspati, presedintele Uniunii Penticostale din Indonezia declara: "Cu toate ca foarte multi s-au intors la Dumnezeu, mai exista inca 185.000.000 de indonezieni care au nevoie de dragostea lui Dumnezeu. Fata de toti acestia, suntem responsabili in continuare".

Pornografia

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:38 PM Comments comments (0)

Poate ca nu trebuie postat acest articol aici, dar, e foarte adevarat, si merita vazut. Fa-ti timp si citeste:

 

" Nimic nu este mai bun într-o noapte rece şi întunecoasă decât un foc aprins în vatră. Poţi să aşezi lemnele pe foc şi să le laşi să ardă încet şi plăcut. Este o atmosferă sigură, caldă, relaxantă şi romantică. Acum, ia focul din vatră (care a fost construită pentru aşa ceva) şi pune-l în mijlocul sufrageriei. Dintr-odată devine distructiv. Poate arde toată casa şi pe toţi dinăutru. Sexul este asemenea acestui foc. Atâta vreme cât se exprimă în contextul angajamentului protector al unei relaţii de căsătorie, el este minunat, cald şi romantic. Dar pornografia scoate sexul în afara acelui context.

Pornografia - o afacere mare

Pornografia este o afacere mare, care face mulţi bani, dar căreia nu-i pasă cum îi face. Îţi vor arăta orice cred ei că te va face să te întorci şi să cumperi mai mult. „Anul trecut au apărut 11000 de casete video porno vis-a-vis de 400 de filme lansate de Hollywood... [şi] 70000 de site-uri pornografice.” (New York Times, May 20, 2001, "Naked Capitalists")

Imaginea pornografiei despre sex

Unul dintre aspectele cele mai importante ale climatului mental este o imagine săntoasă despre cine suntem noi din punct de vedere sexual. Dacă această imagine este contaminată, o parte importantă din cine suntem se deformează. Cultura pornografică îţi spune că sexul, iubirea şi intimitatea sunt toate acelaşi lucru. În lumea pornografică, oamenii fac sex cu persoane care le sunt total străine - pe care abia le-au întâlnit. Tot ceea ce contează este satisfacerea mea. Nu contează al cui trup îl folosesc atâta vreme cât obţin sex. Pornografia te face să crezi că sexul este ceva ce poţi avea oricând, oriunde, cu oricine, fără nicio consecinţă.

Ce este sexul cu adevărat?

Perspectiva pornografiei este stupidă şi superficială. Relaţiile nu se construiesc pe sex, ci pe angajament, pe încredere reciprocă şi grijulie. În acest context sexul este minunat la fel ca focul din vatră. Ceea ce face ca sexul să fie minunat este acea persoană care te iubeşte şi te acceptă, care îţi este dedicată pentru toată viaţa şi căreia te poţi dărui complet.

Efectele pornografiei: minciunile pornografiei

Nu poţi învăţa adevărul despre sex din pornografie. Ea nu funcţionează în adevăr. Nu este făcută să educe, ci să vândă. Deci pornografia va spune orice fel de minciuni care atrag şi păstrează interesul audienţei. Pornografia se îmbogăţeşte de pe urma minciunilor - minciuni despre sex, despre femei, despre căsătorie şi despre multe alte lucruri. Haideţi să ne uităm la câteva dintre aceste minciuni şi să vedem cât de rău îţi pot distruge ele viaţa şi atitudinile.

Minciuna 1 - Femeile sunt mai puţin umaneFemeile din revistele Playboy sunt numite „iepuraşi”, făcându-le astfel nişte animale mici şi drăguţe, sau „tovarăşi de joacă”, făcându-le aşadar nişte jucării. Revistele Penthouse le numesc „animale favorite”. Pornografia se referă adesea la femei ca animale, jucării sau părţi ale trupului. Unele imagini pornografice arată doar tupul sau organele genitale, dar nu arată deloc faţa. Se acordă prea puţină importanţă faptului că şi femeile sunt fiinţe umane reale, care au gânduri şi sentimente.

Minciuna 2 - Femeile sunt un fel de „sport”Unele reviste de sport au o rubrică a „costumului de baie”. Acest lucru sugerează că femeile sunt doar un fel de sport. Pornografia vede sexul ca un joc, iar într-un joc trebuie „să câştigi”, „să învingi” sau „să înscrii”. Bărbaţilor care adoptă această concepţie le place să vorbească despre „a înscrie” împotriva femeilor. Ei încep să-şi măsoare bărbăţia în funcţie de câte „cuceriri” pot realiza. Fiecare femeie împotriva căreia „înscriu” devine un alt trofeu pe raftul meu, un alt „răboj” pe centura mea, care să-mi valideze masculinitatea.

Miciuna 3 - Femeile sunt o proprietateToţi am văzut imagini cu maşini luxoase pe care stă o fată sexy. Mesajul nespus este: „Cumpăr-o pe prima şi le vei obţine pe amândouă”. Pornografia hard duce acest lucru şi mai departe. Le prezintă pe femei ca pe o marfă într-un catalog, expunându-le pe cât de goale posibil pentu ca să le vadă cumpărătorul. Nu e de mirare că mulţi tineri consideră că, dacă au cheltuit nişte bani cu o fată în oraş, au dreptul să facă sex cu ea. Pornografia ne spune că femeile pot fi cumpărate.

Minciuna 4 - Valoarea unei femei depinde de cât de atrăgător este trupul eiFemeile mai puţin atractive sunt ridiculizate în pornografie. Ele sunt numite căţele, balene, scroafe sau chiar mai rău, doar pentru că nu se potrivesc imaginii de femeie „perfectă” a pornografiei. Pornografiei nu-i pasă de mintea sau personalitatea unei femei, ci doar de trupul ei.

Minciuna 5 - Femeilor le place să fie violate„Când spune nu, vrea să spună de fapt da” este un scenariu tipic pentru pornografie. Ea arată femei care sunt violate, luptându-se şi lovind la început, dar arătând mai apoi că le place. Pornografia îi învaţă pe bărbaţi să se bucure rănind şi abuzând femeile pentru distracţie.

Minciuna 6 - Femeile trebuie să fie înjosite. Pornografia este plină de cuvinte de ură la adresa femeilor. Ea arată femei care sunt torturate şi umilite în tot felul de moduri bolnave, cerşind şi mai mult. Dovedeşte acest fel de tratament vreun respect pentru femei? Sau dragoste? Sau nu cumva pornografia promovează ura şi dispreţul faţă de femei?

Minciuna 7 - Şi copiii mici ar trebui să facă sexUnul dintre lucrurile cele mai vândute în pornografie sunt imaginile care-i imită pe „copii”. Femeile sunt „făcute” să arate ca nişte fetiţe, purtând coadă şi papucei pentru fetiţe şi ţinând în mână un ursuleţ de pluş. Mesajul acestor imagini sau desene animate este că a face sex cu copii este un lucru normal. Acest lucru îi face pe cei care folosesc pornografia să îi privească pe copii dintr-un punct de vedere sexual.

Minciuna 8 - Sexul ilicit este distractiv. Pornografia introduce adesea elemente ilicite sau periculoase pentru a face sexul mai „interesant”. Ea sugerează că nu te poţi bucura de sex dacă nu este trăsnit, ilicit sau periculos.

Minciuna 9 - Prostituţia este fermecătoare. Pornografia oferă o imagine mişcătoare a prostituţiei. În realitate, multe dintre femeile prezentate în acele materiale sunt fete fugare prinse într-o viaţă de sclavie. Multe dintre ele au fost abuzate sexual. Unele sunt infectate cu boli incurabile, transmisibile sexual şi foarte contagioase şi mor adesea foarte tinere. Multe consumă droguri doar pentru a face faţă.

Efectele pornografiei: aspectul fundamental

Pornografia face profit de pe urma vieţilor distruse ale unor tinere şi-i prinde în capcană pe bărbaţi, care vor cheltui mult timp ŞI mulţi bani, cedând acestui produs.

Efectele pornografiei: Puterea imaginii

E o nebunie să credem că lucrurile pe care le vedem şi le auzim nu ne afectează. Toţi recunoaştem că muzica, filmele şi cărţile bune îmbogăţesc viaţa noastră. Ele ne pot relaxa, ne pot educa, ne pot motiva şi ne pot inspira. Evident că imaginile bune ne fac bine. Şi nu este greu să crezi că imaginile rele ne fac rău.

Imaginile ne pot convinge. Firmele ştiu că, dacă îţi pot prezenta o imagine persuasivă într-un moment când eşti emoţional, aceasta va intra în subconştientul tău. Specialiştii din publicitate sunt atât de buni în ceea ce fac, încât pot prezice cât vei mai cumpăra din produsul lor dacă vezi reclama lor. Uneori cei care privesc reclama nici nu văd numele produsului. Reeses Pieces a plătit o sumă uriaşă doar pentru ca bomboanele lor să apară pentru câteva secunde în filmul „ET”, iar vânzările lor au crescut enorm. De ce? Pentru că sentimentele legate de vederea acelui băieţel care s-a apropiat de extraterestru au fost transferate imaginii vizuale a bomboanelor. Dacă imaginea de o secundă a unui produs - chiar şi atunci când nu este în centrul atenţiei - poate influenţa comportamentul oamenilor, imaginează-ţi care este efectul unui film care îţi păstrează atenţia asupra ecranului timp de o oră şi jumătate cu imagini sexuale explicite.

Care sunt efectele pornografiei asupra unui bărbat?

Ce fel de idei ne introduce pornografia în cap? Dacă lucrurile greşite continuă să intre, climatul tău mental poate deveni atât de poluat, încât viaţa ta va avea probleme. Unul dintre aspectele cele mai importante ale climatului mental este o imagine săntoasă despre cine suntem noi din punct de vedere sexual. Dacă această imagine este contaminată, o parte importantă din cine suntem se deformează.

Dependenţa de pornografie: atracţia pornografiei

Nu oricine vede imagini pornografice devine automat dependent. Unii vor contracta doar idei toxice despre femei, sex, căsătorie şi copii. Alţii însă vor avea o deschidere emoţională care permite dependenţei să pună stăpânire pe ei. Companiilor pornografice nu le pasă deloc dacă devii total dependent de produsul lor. E foarte bine pentru afacerea lor. Dr. Victor Cline a împărţit progresul dependenţei în mai multe stadii: instalarea dependenţei, creşterea dependenţei, desensibilizarea şi exprimarea. Eu am descoperit că în cazul dependenţilor de pornografie mai există un stadiu care vine întâi - expunerea timpurie. Haideţi să analizăm aceste stadii:

EXPUNEREA TIMPURIE - Cei mai mulţi bărbaţi care devin dependenţi de pornografie încep devreme. Văd imagini pornografice când sunt foarte tineri şi acestea pun stăpânire pe ei.

INSTALAREA DEPENDENŢEI - Te întorci mereu la pornografie. Devine o parte regulată a vieţii tale. Eşti prins şi nu poţi renunţa.

CREŞTEREA DEPENDENŢEI - Începi să cauţi imagini şi mai grafice. Începi să foloseşti pornografie care înaintea te-a dezgustat. Acum te excită.

DESENSIBILIZAREA - Începi să devii indiferent la imaginile pe care le vezi. Nu te mai excită nici cele mai grafice imagini pornografice. Devii disperat să simţi aceeaşi emoţie puternică, dar nu o poţi simţi.

EXPRIMAREA DIN PUNCT DE VEDERE SEXUAL - Acesta este punctul în care bărbaţii fac saltul decisiv şi încep să reproducă în realitate imaginile pe care le-au văzut. Unii trec de la imaginile de pe hârtie şi materiale plastice în lumea reală, cu oameni reali, în moduri distructive.

Dependenţa de pornografie: sunt eu dependent?

Dacă vezi oricare dintre aceste tiparuri în viaţa ta, trebuie să te opreşti chiar acum. Preia pornografia tot mai mult controlul vieţii tale? Ai probleme în a o birui? Te întorci mereu la pornografie?

Dependenţa de pornografie: Ce pot să fac?

Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să recunoşti că te lupţi cu pornografia. Crede-mă că nu eşti ciudat sau neobişnuit dacă aşa stau lucrurile. Milioane de bărbaţi se află în diferite stadii în lupta lor cu pornografia. Şi nu este de mirare. Industria pornografică a cheltuit miliarde de dolari încercând să te prindă în cursă. Este şocant că au reuşit? În cazul unora dintre voi s-ar putea să existe şi probleme din trecut, precum abuz sau expunere la imagini sexuale, care fac ca dependenţa să fie şi mai greu de biruit. Există limite în ceea ce poţi să faci în lupta împotriva dependenţei fără ajutor.

Ai nevoie de cineva care să te ajute să înfrângi această dependenţă. A trece peste izolare este absolut vital. Probabil că nu poţi scăpa de dependenţă fără aceasta. Asta nu înseamnă că toţi trebuie să ştie că tu te lupţi cu această problemă. Caută pe cineva în care ai încredere şi care consiliază bărbaţi cu această problemă - un pastor, un lider de tineret sau un consilier. Cineva în care poţi să ai încredere deplină, cu care te simţi în siguranţă şi care are experienţă în domeniul dependenţei nu va fi surprins.

Există eliberare de dependenţa de pornografie?

Pornografia te prinde în capcană cu minciuni. În contrast, Dumnezeu ne poate conduce în adevăr. Iisus a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei. Veţi cunoaşte adevărul, iar devărul vă va elibera”.1 Cei care L-au auzit pe Iisus spunând acest lucru s-au simţit ofensaţi şi au răspuns înapoi: „Noi n-am fost niciodată sclavii nimănui, cum spui Tu că vom fi eliberaţi?”2 Iar Iisus le-a explicat că oamenii sunt sclavi ai păcatului, dar că El îi poate elibera.3

Păcatul nu numai că ne înrobeşte, dar ne şi distanţează de Dumnezeu. Şi nimeni nu este perfect. Nimeni nu este drept în ochii lui Dumnezeu. Dimpotrivă ni se spune că „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui”4. Noi toţi merităm judecata şi pedeapsa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu, care este sfânt şi iubitor, a pregătit o soluţie pentru păcatul nostru pentru ca noi să nu fim condamnaţi. El a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatul nostru. Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost torturat şi a murit pe cruce pentru păcatele noastre pentru ca noi să putem fi iertaţi. Trei zile mai târziu Iisus a înviat din morţi, aşa cum a spus că se va întâmpla. Iar acum te invită într-o relaţie cu Sine. Una dintre afirmaţiile cele mai uimitoare din Biblie este aceasta: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”

Cea mai importantă relaţie

Dacă eşti în căutarea intimităţii şi a dragostei, pornografia este un substitut sec pentru adevărata dragoste. Am fost creaţi de Dumnezeu pentru ca nevoia noastră de intimitate să fie cel mai profund împlinită de El însuşi. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oicine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.6 În contrast cu întunericul şi ruina pe care le produce pornografia în viaţa oamenilor, Iisus a spus: „Eu am venit pentru ca oile Mele să aibă viaţă şi să o aibă din abundenţă”7. Dumnezeu îţi oferă iertarea Sa printr-o relaţie cu Sine. Vrei să-L rogi să te ierte şi să intre în viaţa ta? Poţi să-I spui acest lucru chiar acum. Dacă ai nevoie de ajutor în a te ruga, iată câteva cuvinte care te-ar putea ajuta:

„Doamne Iisuse, sunt conştient de păcatul meu şi ştiu că şi Tu îl cunoşti. Îţi cer să mă ierţi şi să mă curăţeşti. Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Te chem în viaţa mea chiar acum şi Te rog să lucrezi în ea. Condu-mi viaţa aşa cum consideri Tu că este bine. Îţi mulţumesc pentru iertare şi pentru că ai intrat în viaţa mea chiar acum”.

Mersul vietii...

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:20 PM Comments comments (0)

Mi-am inceput viata lipsit de griji si fericit. Eram ca un fluturas cu aripi frumoase, iar in fata mea se intindea o lume plina de flori, de explorat. Viata parea minunata, si abia asteptam viitorul.

N-a durat mult, iar pareriile mele s-au schimbat. Mi-am dat seama ca trebuie sa joc teatru, ca sa fiu acceptat. Viata semana cu un circ. Departe in viitor, ma asteptau cercuri suspendate, prin care trebuia sa sar. Daca as fi sarit prin acele inele, as fi obtinut aprobarea celorlalti. Daca nu as fi sarit...ei bine, toata lumea sarea.

Viata a devenit un joc de scena. Un salt prin inele; sa ajung in echipa de fotbal a liceului, sau pe lista eleviilor cei mai buni. Sa merg la cea mai potrivita facultate si sa ma licentiez. Am facut si unele lucruri pe care acum le regret dar, la urma urmei, toata lumea le facea, asa ca... merg mai departe si sper sa le uit. Sa gasesc un serviciu bun si sa fac o multime de bani. La momentul potrivit sa ma casatoresc, sa am numarul cuvenit de copii, sa-mi cumpar o casa mare si frumoasa, si o masina mai buna. Cred ca am obosit. Sa ma alatur unui club, nu orice club, ci clubul perfect...un salt, alt salt, inca un salt. Pensia, trebuie sa ma gandesc si la pensie, sa cumpar si sa vand actiuni la bursa, sa trec peste obstacole, sa merg...sa merg inainte.

Deodata, m-am pomenit in fata ultimului inel. Dar nu este rotund, ci dreptunghiular, si este pe pamant. Iarba nu mai creste decat pana la marginile lui aspre. Aici se termina totul.

Tutusi, ce s-a intamplat cu mine? Viata n-ar fi trebuit sa arate asa. Unde este fluturasul cu aripi frumoase? Unde-au disparut florile? Am fost oare fericit cu adevarat? Dar ce s-a intamplat cu sufletul meu? Asta sa fi fost tot?

- Doamne, ce se-ntampla?

- Ma bucur ca, in sfarsit, M-ai intrebat, spuse Dumnezeu. Te voi duce inapoi in timp, si-ti voi arata ce a fost gresit, si cum ar fi trebuit sa arate viata ta, daca ai fi ales calea Mea:

- Cand erai copil, Eu am fost alaturi de tine. Port toti copii in grija Mea. Nu-ti mai amintesti de futurasul cu aripi frumoase? Am avut o strangere de inima cand mi-am reamintit acele zile nevinovate, fericite...care s-au dus pentru totdeauna. Dumnezeu a continuat:

- Apoi a venit vremea cand ai devenit responsabil pentru deciziile tale. Iti amintesti de cearta avuta cu mama ta? Te-ai simtit ingrozitor dupa aceea, dar nu ai vrut sa recunosti ca ai gresit. Ai ales sa iti urmezi propriul drum. Am incercat sa te opresc. Iti amintesti cand a murit cel mai bun prieten al tau? Singuratatea care te-a cuprins...aceea eram Eu, care incercam sa iti vorbesc. In adancul sufletului stiai ca lucrurile, nu sunt cum ar trebui sa fie, dar ti-a fost teama sa te schimbi. Ti-a fost teama de ce vor spune prietenii tai, asa ca M-ai ignorat, alunecand din ce in ce mai departe de Mine. Vocea lui Dumnezeu s-a intristat: "Iti mai aduci aminte de anii de facultate?" O, Doamne, nu-mi reaminti de asta!!! incerc sa uit zilele acelea, L-am implorat eu. Bland, Dumnezeu a rostit:

- Uitarea nu rezolva pacatul. As fi fost bucuros sa te iert daca mi-ai fi cerut-o, dar n-ai facut-o niciodata. Toate acele clipe cand te simteai trist...eram Eu, chemanu-te. Dar nu ai vrut sa asculti. Mai tii minte cand ai pus mana pe slujba cea buna? salarul era grozav, dar te-a ajutat oare asa cum gandeai tu?, am incercat sa-ti spun ca multumirea vine doar de la Mine. Pentru o vreme chiar ti-ai dorit sa umbli pe calea Mea, dar apoi ti sa parut prea greu, asa ca ai mers in continuare pe drumul tau. O, de-ai fi venit atunci la Mine, ti-as fi daruit mult mai mult decat ti-ai fi putut imagina: Pace in inima, pace in casa ta, si incredere in viitor. Dumnezeu a continuat:

- Erai prea ocupat. Am incercat sa iti vorbesc prin briza racoroasa de dimineata, prin caldura din timpul zilei, prin frumoasele seri pline de racoare, dar tu nu ai auzit. Am incercat sa iti atrag atentia pe timp de furtuna. Am crezut ca poate atunci vei asculta, dar nu ai facut-o. Insa daca ai fi ascultat, te-as fi putut ajuta sa-ti rezolvi acele probleme dintre tine si sotia ta. Asta ar fi prevenit atat de multa suferinta!!!

- Daca te-ai fi rugat si ai fi cerut intelepciune, te-as fi ajutat sa rezolvi situatia cu copilul tau. Lucrurile ar fi stat complet diferit acum. Dar nu, tu erai mult prea ocupat, prea destept, prea grozav ca sa te intorci la Mine.

Intorcandu-se sa plece, Dumnezeu a mai spus:

- Ti-ai irosit viata in poftele tale egoiste, iar acum esti pierdut pe vecie.

Si atunci am simtit ca alunec din ce in ce mai departe de Dumnezeu...departe, departe!!!!

Religios sau Mantuit

Posted by Cosmin Frisan on January 14, 2010 at 5:13 PM Comments comments (0)

"In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.

MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca "tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu."

RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.

MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca "El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint."

RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.

MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.

Isaia 53:6 ne spune ca: "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor."

RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.

MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.

Efeseni 2:8, 9 spune: "Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. "

RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.

MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.

Evrei 10:10 spune ca "prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna."

RELIGIA depinde de purtarea mea.

MANTUIREA depinde de credinta mea.

Faptele Apostolilor 16:31 spune: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta."

RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.

MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.

Romani 6:23 spune ca "darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru."

RELIGIA depinde de suficienta caracterului.

MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

I Corinteni 1:18 spune ca "propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu."

RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.

MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.

Ioan 19:30 spune "Cand a luat Isus otetul, a zis: "S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul."

RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.

MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita.

I Petru 1:18, 19 spune "Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana."

RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.

MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.

Ioan 5:24 spune ca "cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.

MANTUIREA spune ca trebuie "sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta.." Filipeni 3:9

E bine deci sa ne amintim textul "In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." Faptele Apostolilor 4:12

 

Dragul meu prieten, crezi ca esti un om religios sau unul mantuit? Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin. Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.

Nu alunga pe nimeni

Posted by Cosmin Frisan on January 13, 2010 at 6:11 PM Comments comments (0)

Nu alunga pe nimeni

Din usa ta nicicand

Ai fost si tu vreodata

Sau ai sa fii flamand.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nici nu-ti inchide mana

Spre-un semen zdrentuit

Ai fost şi tu vreodata

Sau ai sa fii lipsit.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nici nu mustra pe nimei

Necruţator pe drum

Si tu-ai greşit vreodata

Sau mai greşeşti şi-acum.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu judeca pe altul

Prea aspru, ci tacut,

Gandeste si tu cate

Pacate ai făcut.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

~AMIN~

Cand nu mai ai nevoie

Posted by Cosmin Frisan on January 13, 2010 at 6:10 PM Comments comments (0)

Cand nu mai ai nevoie

De-ai tai parinti sarmani

Sa nu uiti c-ai avut-o

De ei atatia ani.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand nu mai ai nevoie

De fratii din trecut,

Adu-ţi aminte cata

Odata ai avut.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand nu mai ai nevoie

De sotul tau slabit,

Adu-ti aminte cata

In viata te-a-nsotţit.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand nu mai ai nevoie

De prietenul cazut,

Sa nu uiti cata vreme

Nevoie ai avut.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand nu mai ai nevoie

De-un binefacator

Sa nu uiti niciodata

De cate-i esti dator.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cand crezi ca n-ai vreodata

Nevoie de Hristos

Atunci ai cel mai grabnic

Si cel mai dureros.

~~~~~~~~~~~~~~~~~

~AMIN~


Rss_feed